Autofagia, secret al regenerării celulare și al reîntineririi

Autofagia este un sistem de degradare al proteinelor, un proces catabolic ca un răspuns la stres sau o cale naturală de a distruge și a recicla componentele deteriorate sau inutile. Denumirea provine de la un cuvânt grecesc ce semnifică „autodigerare” și procesul este conservat pe linie evolutivă la toate celulele eucariote. Procesul a fost remarcat pentru prima dată la ficatul de șobolan după administrarea de glucagon, de către K. Porterși T. Ashford în 1962. Procesul a fost denumit după puțÎn timp, în 1963, de către biochimistul belgian C. De Duve (Klionsky et al., 2008).Organitele celulare sunt înglobate în vezicule cu membrane dublă, numite autofagozomiși prezentate lizozomilor pentru a fi degradate de către aceștia.Autofagia este prezentă în mod normal la un nivel de bazal în cazul mamiferelor, fiind reglată deanumiți factori, cum ar fi stresul oxidativ, înfometarea, hipoxia.Am pornit de la ipotezacăstimularea autofagiei prin metode farmacologice are drept consecințăo regenerare parțialăa țesuturilor îmbătrânite și ca urmare ar stimula îmbătrânireasănătoasădin punct de vedere cognitivși funcțional.

Îmbătrânirea, un proces normalși inevitabil, are un efect important asupra corpului și asupra minții. Bolile cardiovasculare afecteazăși celelalte organe, inclusivcreierul. Depresiași accidentul vascular au o incidențăcrescutăla vârstnici. Odatăcu creșterea duratei de supraviețuire a populației, existăun mare interes pentru prevenirea acestor afecțiuni și multiple studii cauta raspunsul pentru o îmbătrânire sanatoasă.Populația globului îmbătrâneste într-un ritm alarmant -în anul 2000, aproximativ 10% din întreaga populație avea peste 60 ani. Se estimeazăcaîn anul 2050, procentul de vârstnici va fi de aproximativ 21%.Autofagia celularăeste un proces de degradare, de protecțiecelulară, prezent latoate celulele eucariote.Înultimii ani mai multe studii au cercetat aspectereferitoare la autofagia celulară. Acest proces joaca un rol importantîn citoprotecțieși în mentinerea homeostaziei celulare prin prevenirea acumularii de proteine toxiceși prÎn eliminarea patogenilor. Studiile plaseazăautofagia ca fiind conectatăcu multiple afecțiuniprecum cancer, miopatii, boli neurodegenerative, diabet, boli inflamatorii. Problema principalăramane faptul ca mai multe aspectereferitoare la acest proces sunt inca necunoscute, incluzand mecanismele de reglareși control.În contextulîn care vârstnicii reprezintăun procent semnificativ din întreagapopulație, autofagia celularăeste privităca o posibila soluțiepentru o îmbătrânire sanatoasa.

Putem vorbi despre stress oxidativ atunci cand speciile reactive de oxigen depasesc rezerva celularăde antioxidanți, iar celulele suferădiferite modificari. Mai multe studii confirmăcă stresul oxidativ stimuleazăautofagia, ce duce la recuperarea functionalitătiiși protective celulară(Chen et al.2007; Chen et al. 2008).

Alte studii susțin căexistăo conexiune între stimularea autofagieiși creșterea sau scăderea presiunii ambientale a oxigenului (Tanaka et al.2012, Lee et al.2011).

Unii autori considerăcăautofagia celularăpoate fi implicatăîn insuficiența respiratorie acutăși în sepsis, doua cauze majore ale mortalitătiiși morbiditătiiîn întreagalume(Ryter et al.2014).

Insuficiența respiratorie acutăpoate fi produsăîn cazul ventilației mecaniceși al hiperoxigenării. Tanakași colaboratorii săiau descoperit căexpunerea organismuluiîn vivo la hiperoxie (hiperoxigenare), va duce la o creștere a valorilor markerilorautofagiei, atat histologic, câtși biochimic, ceea ce va duce la acumularea de LC3B-IIși va da startul procesului de autofagie (Tanaka et al., 2012).

 

În anul 2016, cercetătorul japonez Yoshinori Ohsumi a primit premiul Nobel pentru medicină. Acesta i-a fost acordat pentru descoperirile sale privind autofagia, mecanismul prin care celulele sănătoase le consumă pe cele defecte. Rezultatele cercetării pe care a făcut-o au pus în evidență faptul că un anumit fel de a mânca duce la scăderea în greutate, regenerare celulară și, în consecință, la reîntinerirea corpului.

Practic, acesta a descoperit că prin simplul fapt că stabilim perioada de hrănire într-un interval orar scurt, putem asigura toate beneficiile amintite mai sus.

Autofagia este un fenomen pe care l-au studiat și alți cercetători dar, până în anul 2016, când Yoshinori Ohsumi a explicat cu exactitate procesele autofagiei, oamenii de știință nu au înțeles că acest proces poate fi controlat.

Astfel, cercetătorul japonez a contrazis teoria conform căreia mâncatul puţin şi des duce la încetinirea acumulării de grăsimi în organism.

Rezultatele cercetării sale demonstrează că reușita este legată de durata perioadei din zi în care ne hrănim. Cei care încep cu prima masă la ora 08:00 dimineața și iau cina la ora 20:00 sunt mai predispuși la probleme de sănătate decât cei care restrâng fereastra alimentară între orele 09:00 și 17:00 sau, într-o abordare mai avansată, între orele 08:00 și 14:00.

Cu cât perioada în care NU mâncăm este mai mare, cu atât procesul autofagiei este mai intens, cu efecte majore benefice asupra sănătății.

Ceea ce este surprinzător este faptul că o fereastră alimentară mai mică nu trebuie să fie sinonimă cu mai puține  calorii.

Testele făcute de Yoshinori Ohsumi au vizat analiza „schimbările produse în organismul oamenilor care şi-au redus fereastra alimentară la 12, 8, 6 sau 4 ore. Cu toate că subieceții au consumat un număr egal de calorii, cei care au avut ferestrele alimentare mai mici au reuşit să scape mult mai repede de kilogramele în plus. Acest lucru se datorează faptului că organismul arde mai multă grăsime pe timp de noapte şi senzaţia de foame scade”, ne informează clinicamedicum.ro, care ne mai spune: 

Postul, adică privarea de alimente, declanșează autofagia. Nu trebuie să ții un post foarte lung pentru a declanșa această stare. Odată ce e început postul, de exemplu după 12 ore de la ultima masă, în general pe timpul nopții, se declanșează un complex de procese în corpul nostru, inclusiv autofagia. Autofagia este cu atât mai accentuată, cu cât durata postului este mai mare. Când organismul simte lipsa nutrienților, începe reciclarea celulelor alterate, a proteinelor și a aminoacizilor alterați.

Multă lume credea că atunci când postești, pierzi masă musculară. În realitate, când postești, construiești masă musculară din proteinele și aminoacizii cu structură alterată. În lipsa autofagiei, acești nutrienți fie sunt excretați, fie se acumulează în corp și provoacă o serie de afecțiuni.

Autofagia are loc în permanență în anumite țesuturi, dar este potențată și de alți factori cum ar fi: consumul de ceai verde, turmeric, ghimbir, ciuperci, practicarea de exercitii fizice, yoga, saune, dușuri cu apă rece etc.

Beneficiile pe care postul intermitent le-ar putea avea sunt cele mai mari preocupări de sănătate cu care se confruntă oamenii din țările dezvoltate, fiind legate de prelungirea duratei de viață și de prevenirea apariției bolilor.”